SAMUEL – Mijlocitorul neobosit (1 Samuel 1-16; 28:3)

Samuel este răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea Anei în perioada ei de amărăciune, când făcea promisiuni cu speranța unei schimbări. Este predat Domnului așa cum a promis Ana, dar în grija preotului Eli pentru a-i fi mentor spiritual. Vremurile în care se naște Samuel erau extrem de grele. Apostazia spirituală devenea tot mai accentuată, iar sistemul religios tot mai corupt. Samuel se formează lângă un preot compromis, ai cărui copii sunt cunoscuți pentru faptele imorale în care se complac, băieți fără frică de Dumnezeu și fără respect față de oameni.

Copilăria lui este dedicată unei slujiri alături de Eli, fără să înțeleagă prea multe despre ce se întâmplă în jur. Obișnuit să i se delege responsabilități, este atent zi și noapte la solicitările bătrânului mofturos. Confundă în mod repetat vocea lui Dumnezeu cu cea a lui Eli, pentru ca într-un târziu bătrânul amorțit să înțeleagă fenomenul care se petrece.

Samuel debutează în slujba profetică cu un mesaj usturător adresat mentorului său și întregii familii. Este copleșit de frică și încearcă să evite contactul cu Eli, însă bătrânul preot înțelege comportamentul copilului și îl obligă la transparență maximă. Samuel devine oficial profetul întregii națiuni, iar Dumnezeu îi dă autoritate.

Este omul care dezvoltă o relație cu Dumnezeu superioară tuturor judecătorilor înainte de el. Cu o seriozitate și o credincioșie specifică lui Moise, devine liderul spiritual al întregului Israel, încercând reformarea spirituală a poporului. Încearcă o curățire a sistemului religios, eliminând simbolurile idolatriei și obiceiurile păgâne. Se remarcă prin autoritate spirituală, iar mijlocirea lui pentru Israel este cunoscută prin lucrări supranaturale. Este autorul memorabilelor cuvinte: ”Eben-Ezer” (Până aici Domnul ne-a ajutat) ca urmare a biruinței miraculoase împotriva filistenilor.

Samuel este martorul celei mai mari schimbări în conducere de la Moise până la el, trecerea de la conducerea prin judecători la cea monarhică. Devine ultimul judecător al lui Israel, dar și cel ce desemnează primii doi împărați. Încearcă să facă față presiunii liderilor evrei ce promovau monarhia pentru a fi în trend cu ceilalți, dar fără nici un succes. Prin inspirație divină aduce în fața lor pentru a fi promovat în slujbă primul împărat, regele Saul. Relația dintre cei doi nu este una specială, iar la foarte scurt timp după înscăunare, Saul se compromite prin neascultare. Samuel este profund îndurerat de căderea regelui, iar vestea că Dumnezeu l-a abandonat îl îndurerează maxim. Mijlocește insistent înaintea lui Dumnezeu pentru reabilitarea lui Saul până ce Dumnezeu îl oprește, anunțându-l de planuri noi.

Trimis în casa lui Isai, află cine va fi împărat în locul lui Saul. Cu multă emoție își întinde mânile peste mezinul casei, David, pentru binecuvântarea și ungerea sfântă. Se retrage pentru a duce mai departe slujba rugăciunii ce i-a caracterizat întreaga viață. Se stinge lăsând în urmă un model greu de egalat, pentru că întreaga viață i-a fost o trăire ireproșabilă.

❗️Ce se naște din rugăciune și zdrobire devine lucru de calitate. Trebuie să ne rugăm să fim eliberați de amărăciune și de orice dorință de răzunare, pentru a deveni parteneri cu Dumnezeu în planuri mărețe. Câtă vreme lăsăm să clocotească în noi amărăciunea sau disprețul, vom fi blocați în experiențe vechi și noi, dar fără nici o perspectivă. Când alegem să ne golim sufletul de greutatea tuturor poverilor, ni se deschid ochii spre viitor și conturăm planuri împreună cu Dumnezeu.

❗️Contextul nu trebuie să fie un impediment în creșterea spirituală și nici o scuză, ci factorul motivator pentru schimbare.

❗️Când Îl căutăm sincer pe Dumnezeu, învățăm în primul rând deprinderi ajutătoare precum ascultarea, smerenia și răbdarea. Oamenii care reușesc suficient disciplina solitudinii revin cu bogăție și inspirație pentru mulți.

❗️Mijlocirea trebuie să rămână trăsătura esențială a fiecărui creștin, pentru că marile schimbări sunt opera lui Dumnezeu, iar schimbarea de plan vine de la El. Buimăcim inclusiv în rugăciunile noastre dacă nu devenim suficient de sensibili pentru a și asculta la ce ne vorbește El. Rugăciunea este forma cea mai sinceră prin care demonstrăm că ne pasă. Cel care trebuie convins de acest adevăr este Dumnezeu, pentru că El vede dincolo de mișcarea buzelor, vede postura inimii și motivațiile ei.

Mulțumește lui Dumnezeu pentru privilegiul mijlocirii!

Mijlocește cu credință și cere călăuzire în rugăciune!

Pastor Daniel Lela

Share this…
    775 Views