HOFNI ȘI FINEAS – Oameni fără Dumnezeu (1 Samuel 1-4)

Creștinismul este umilit ori de câte ori presa scoate în spațiul public știri cu fețe bisericești compromise. Cine ar vrea să aparțină unei biserici unde preoții care fac slujbă au devenit cunoscuți pentru viața imorală în care trăiesc și comportamentul oportunist față de enoriași? Hofni și Fineas au devenit virali în spațiul religios din Israel. Presa locală vorbea despre ei deschis.

Preoții aceștia tineri absolviseră scoala de teologie, însă fără examinarea finală. Au avut relații în cadrul comisiei de evaluare. Au trecut fără să fie descoperiți că nu aveau nici o relație cu Dumnezeu. Sunt desemnați în slujba preoției fără să îndeplinească cerința esențială, cunoașterea lui Dumnezeu. Ceea ce urmează după această hirotonisire este un dezastru. Dovada că ei nu aveau nici o relație cu Dumnezeul adevărat este vizibilă în comportamentul ce le caracterizează viața și slujirea.

Sunt lipsiți de caracter, iar atitudinea față de oameni este josnică. În momentul cel mai solemn, când oamenii se închinau lui Dumnezeu folosind ritualul obișnuit, abuzau de autoritate. Îi umileau forțat să le accepte preferințele de meniu. Fără reverență față de Dumnezeu, fără nici un respect față de oameni profitau de poziția pe care o aveau pentru a se îmbogăți, pentru a trăi în pofte și plăceri nesăbuite. Momeau femeile ușoare pentru a trăi în desfrâu. Nu considerau lucrul acesta o problemă.

Nu sunt deranjați de ceea ce cred oamenii despre ei. Când Eli îi mustră pentru viața păcătoasă în care trăiesc, lasă impresia că nu îl aud. Menajați fiind de tatăl lor, dezvoltă răul până Dumnezeu decide că s-a umplut paharul. Sunt avertizați profetic de păcatul în care trăiesc și de sentința care îi așteapt. Însă căderea este prea mare pentru o posibilă reabilitare. Se aruncă într-un război cu filistenii, încercând să folosească chivotul lui Dumnezeu pe post de scut militar. Moartea lovește fără milă unde Dumnezeu permite să intre. Cad loviți de sabie, plătind pentru păcatele de care s-au făcut vinovați înaintea lui Dumnezeu și față de oameni.

❗Nimic nu strică imaginea bisericii mai mult decât viața lipsită de caracter a celor ce o reprezintă. Caracterul celor ce slujesc în biserică trebuie să primeze cunoștințelor teologice, iar moralitatea mai presus de daruri. Nu poți să-L reprezinți pe Dumnezeu cu vorba, în timp ce inima este departe de El. Nu poți îndruma oamenii pe un drum pe care tu însuți nu mergi.

❗Biserica are nevoie de oameni care să treacă pe la cruce. Are nevoie de oameni care înainte de a intra în altar să experimenteze răstingnirea eului și omorârea lui. De oameni care să trăiască viața cea nouă cu Hristos, pentru a putea oferi viață celor din jur.

❗Privilegiul acordat de Hristos ne oferă tuturor slujba preoției. Apropierea de Dumnezeu nu mai necesită intermediar uman în închinare, însă presupune responsabilitate. Cunoașterea personală a voii lui Dumnezeu ne oferă călăuzire în tot ce înseamnă viața de închinare, pentru fi un model frumos în toate domeniile vieții. Altarul închinării fiecăruia este legat de fiecare aspect al vieții noastre. Tot ce facem trebuie făcut ca pentru Domnul.

❗Cel mai greșit lucru pe care putem să-l facem este să ne jucăm cu păcatul, să-i dăm voie să se strecoare în viața noastră considerându-l inofensiv, crezând că-l vom controla. Timpul însă a dovedit că roadele acestui compromis a născut personaje care nu doar că s-au pierdut pe ele, ci au corupt pierzând și pe alții.

Să ne bucurăm de privilegiile slujirii, și să trăim în curăție.

Mulțumește lui Dumnezeu pentru adevărul pe care îl cunoști!
Mijlocește pentru o viață trăită în sfințenie!

Pastor Daniel Lela

Share this…
    642 Views