NICODIM – E bine și mai târziu, dar nu prea târziu! (Ioan 3:1-21) 257/365

            Nicodim, Rector de Institut Teologic, face parte din elita teologilor evrei care, profund marcat de Persoana și Lucrarea enigmaticului Rabin din Nazaret,  ajunge frământat de întrebări la care nu găsește răspuns. Face parte din partida fariseilor, grupare separatistă a evreilor extrem de exigenți în păzirea Legii, cei care s-au opus frecvent lui Isus pe tot parcursul slujirii Acestuia; oameni care prin exigența lor radicală s-au transformat în adevărați persecutori, iar Răstignirea lui Isus, uciderea lui Ștefan și persecutarea creștinilor, sub conducerea lui Saul din Tars, sunt câteva exemple ale ”râvnei fără pricepere” care îi caracteriza.

            Nicodim este, însă, diferit de ceilalți colegi, în primul rând pentru că inițiază o întâlnire cu Isus pentru discuții pe subiecte de interes major pentru el. Apoi, are un respect față de Persoana Domnului Isus recunoscându-L ca fiind ”un învățător venit de la Dumnezeu” și recunoscându-I superioritatea, datorită puterii și semnelor pe care le făcea. Nu știm exact care ar fi fost prima întrebare pe care era pregătit să i-o pună lui Isus, după fraza laudativă de introducere, ceea ce știm este că Marele Învățător a preluat conducerea discuției abordând un subiect vital pentru Nicodim și, de altfel, pentru toți oamenii: definirea ”porții de intrare” în Împărăția lui Dumnezeu. Discuția dintre Isus și Nicodim a devenit, astfel, unul dintre cele mai importante pasaje din Sf. Scriptură, pentru că aici Domnul Isus precizează condiția esențială în baza căreia omul poate fi mântuit.

            Domnul Isus a știut curiozitățile lui Nicodim, dar a cunoscut și nevoia lui spirituală majoră, de aceea se adresează direct minții și inimii acestuia abordând un subiect despre care interlocutorul Său cunoaște prea puțin sau chiar deloc, și anume, ”nașterea din nou.” Limbajul folosit de Domnul Isus cu acest teolog redutabil al lui Israel este unul metaforic, ceea ce ne face să credem că Nicodim nu ar fi înțeles mare lucru din ceea ce i se vorbea. Lucrurile stau cu totul altfel: Nicodim răspunde în același limbaj cifrat, însă, deși înțelege despre ce este vorba,  consideră că este prea bătrân pentru a o lua de la capăt. Nu era și nu este nimic mai dificil pentru un fariseu, decât să afle că teologia lui este greșită, că felul în care a crezut și felul în care a predicat nu-i ajută omului să ajungă în cer și că trebuie să-și schimbe întreaga teologie! Astfel că, pus în fața imperativului unei schimbări lăuntrice  radicale, Nicodim cedează spunând: este imposibil!

            Confruntat cu această poziționare, Mântuitorul urmează să descrie una dintre cele mai frumoase lucrări ale Duhului Sfânt, a rolului pe care Îl are în convertirea omului, urmând apoi să descrie prin comparație felul în care toți oamenii, inclusiv fariseii își pot găsi salvarea din păcat, privind spre Hristos, Șarpele de aramă răstignit și crezând în El. Nicodim se trezește în fața unei revelații la care pare a fi rămas fără cuvinte, la care nu mai poate adăuga nimic. Nu ni se spune ce s-a întâmplat cu el după această discuție avută cu Isus, nu știm dacă a crezut imediat mesajul hristic, dar se vede faptul că și l-a însușit, întrucât informațiile ulterioare despre Nicodim, deși puține, sunt edificatoare.

            Când gardienii au fost mustrați de autorități pentru refuzul de a-L aresta pe Isus, Nicodim susține ideea că un om nu trebuie să fie judecat fără să i se de-a dreptul să se apere, ținând, evident , partea Celui Sfânt; iar după moartea lui Isus, este alături de Iosif din Arimateea, pentru a se ocupa de înmormântarea Marelui Defunct, aducând mirodeniile necesare. Este bine de observat că dacă la început venise la Isus ”pe ascuns”, acum când ucenicii ”pe față” ai lui Hristos par a fi dat bir cu fugiții, ucenicii ”pe ascuns” ai Acestuia ies la lumină, în văzul tuturor, și continuă lucrarea, precum Nicodim.

            Isus Hristos a impresionat oamenii, de la cei mai de jos, care Îl căutau pentru a găsi în El vindecarea de diferite boli și eliberarea de sub puterea diavolului, până la erudiții vremii, care uimiți de învățătura și puterea care Îl însoțeau, căutau să-I afle secretul.

            Isus nu este interesat de curiozitățile noastre și nu răspunde unor avansuri și laude superficiale; El apreciază dorința noastră de a sta de vorbă cu El, însă Își rezervă dreptul de a conduce discuția pe subiectele de interes major pentru sufletele noastre. Este lucrul pe care ar trebi să-l învățăm de la Hristos, pentru a nu ne mai investi timpul în tratarea unor subiecte care nu ajută spiritual, care nu sunt de competența noastră, și să folosim timpul discutând cu oamenii despre Împărăția lui Dumnezeu și modul în care se poate intra în ea.

            S-ar părea că pentru unii niciodată nu este prea târziu să o iei de la capăt cu Isus, precum Nicodim. Mai bine mai târziu, decât niciodată! Dar problema este că acest ”mai târziu”, s-ar putea pentru unii să fie ”prea târziu”!! Dacă ceea ce ai crezut până azi nu a fost ceea ce trebuie, Isus Hristos și credința deplină în El este ceea ce ai nevoie atât în lumea aceasta, cât și pentru lumea de dincolo, întrucât doar El îți asigură viața veșnică fericită. Poți amâna credința și ucenicia, precum Nicodim, dar ai grijă ca nu cumva acest ”mai târziu” să nu devină un fatal și iremediabil ”prea târziu”!

            Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru revelația primită și accept-o ACUM!

            Mijlocește pentru oamenii care sunt înceți/greoi în luarea deciziei pentru propria mântuire, spre a nu ajunge în crunte regrete eterne, ireversibile!

            Pastor Daniel Lela

Share this…
    136 Views