Orbul din naștere – Întâlnind Lumina care vindecă orbirea (Ioan 9) 263/365

           Nu este nimic mai fascinant decât să urmărești Persoana Mântuitorului Isus Hristos exercitându-Și Mandatul Divin prin Valea Umbrei Morții, oferind speranță și salvare unei lumi care și-a pierdut direcția și care aleargă nebună și iresponsabilă spre autodistrugere. Călătorind împreună cu ucenicii, le apare în drum un om orb din naștere, iar Cel Milostiv și Plin de Îndurare nu poate să treacă pe lângă acesta fără a-i acorda atenție, compasiune și ajutor. Isus, Care cunoștea în mod supranatural această experiență familială; durerea prin care bolnavul a trecut și falimentul la care acesta a ajuns. Isus se oprește din drum, deși acesta nu striga precum Bartimeu, care striga disperat cerșind milă. Se poate deduce că acest orb era un  cerșetor liniștit, care își aștepta porția de pomană zilnică, și care, fiind în propria-i închisoare, nici nu aflase că Lumina Lumii ajunsese atât de aproape de întunericul vieții sale.

            Ucenicii privesc spre acest tână, și văzând starea nenorocită în care se afla, nu se pot stăpâni  să nu-L întrebe pe Isus despre cauza orbirii. Erau ferm convinși că păcatul era cauza, însă nu știau cine era vinovatul, el sau părinții acestuia. Isus infirmă cu hotărâre faptul că păcatul ar fi cauza orbirii în discuție și îi conduce pe ucenici de la cauză spre scop; pentru că nu ne ajută cu nimic să cunoaștem cauza unei situații din viața omului, dacă nu înțelegem scopul existenței omului pe pământ, respectiv Planul lui Dumnezeu cu Umanitatea.

            Isus se atinge de ochii orbului aplicându-i tină pe ochi, care în mâinile Creatorului pare a deveni o alifie cu proprietăți miraculoase, pentru că deîndată ce se spală la porunca lui Isus își primește vederea, complet vindecat. Tânărul bărbat devine subiectul discuției întregii localități; îl știau că este cerșetorul care zilnic își procura hrana din mila oamenilor, iar acum ajunsese o cu totul altă persoană; vedea bine și era complet sănătos.

            Oamenii sunt în confuzie, nu știu ce să creadă, dar totuși realizează că vindecarea este un miracol cert, indiscutabil, care avusese loc. Îl aduc pe tânăr la farisei, care invidioși pe Isus și porniți să-I facă rău, îl interoghează pe cel vindecat până la exasperare. În loc să se bucure, se înfurie ajungând să se răzbune pe tânărul vindecat, urmare dialogului sincer și tranșant pe care acesta l-a avut cu ei, fără să îi fie teamă de urmări.

            În fața unor oameni care pretindeau că Îl cunosc pe Dumnezeu, tânărul bărbat dă dovadă de mai mult discernământ în baza experienței supranaturale avută cu Dumnezeu-Fiul, mărturisind că nimeni nu ar fi putut face pentru el ceea ce făcuse Isus, deci că nu putea ca Acesta să nu fie cel puțin un profet. Acuzat de farisei și excomunicat din Sinagogă, este găsit, în cele din urmă, de Isus care i se revelează sub numele de ”Fiu al lui Dumnezeu”. Tânărul este cucerit de iubirea și puterea lui Isus și I se închină recunoscându-I autoritatea supremă și devenind un urmaș al Lui.

            De prea multe ori ne frământăm mintea cu lucruri care ne depășesc  înțelegerea, încercând să găsim explicații la situațiile dificile prin care trecem noi, ori semenii noștri. Suntem mereu ispitiți să facem legătură între faptele noastre și experiențele pe care le trăim, suntem puternic încovoiați de o teologie a unui Dumnezeu care ne dă întotdeauna doar ceea ce merităm, și disprețuim adesea și ne umilim semenii, atribuindu-le vinovății care sunt în total dezacord cu realitatea.

            Isus ne cere să ne mutăm atenția de la cauză/cauze spre scop, pentru că nu suntem în măsură să cunoaștem tot planul lui Dumnezeu și modul Lui de a lucra. Să înțelegem și să credem că Dumnezeu poate lua orice situație dificilă, precum cea a tânărului orb, și să o transforme într-o oportunitate prin care El să fie onorat. Să nu uităm că Cel Atotputernic poate fi onorat în/prin vindecare, după cum poate fi onorat și prin/în nevindecare! Prezența lui Isus în viața unui om trebuie să Îl onoreze pe Dumnezeu, indiferent de situație și circumstanțe. Dumnezeu strălucește mai puternic în oamenii care, precum Iov, trec prin situații grele și neînțelese, însă Îi rămân credincioși Lui până la capăt.  Nimic nu dezvoltă caracterul unui om așa cum o face suferința, de aceea să nu ne mai irosim timpul în curiozități nesănătoase, căutând cauzalități și explicații, ci să îl investim în urmărirea planului divin ca fiecare om să ajungă ”să slujească de laudă slavei lui Dumnezeu”.

            Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că ți s-a descoperit personal!

            Mijlocește pentru oamenii care trec prin situații dificile și inexplicabile!

            Pastor Daniel Lela

Share this…
    157 Views