ANA și CAIAFA – Doi Mari Preoți orbi în fața Marelui Preot! 273/365

            Ana și Caiafa sunt cei doi Mari Preoți ai Israelului menționați în timpul slujirii publice a lui Isus. În acea perioadă a istoriei, Marii Preoți evrei erau instalați și înlăturați prin complicitatea sau chiar în mod nemijlocit de către cotropitorii romani, deși în textul sacru nu este consemnat acest lucru. Tradiția spune că romanii au fost aceia care l-au ”detronat” pe Ana și l-au făcut Mare Preot pe Caiafa, care era ginerele acestuia. Chiar dacă Caiafa era Marele Preot în exercițiu, preotul Ana deținea încă o influență eclesiastică deosebit de importantă și era și el, încă, denumit ”Mare Preot”, poziție neoficială, însă.

            După multe încercări de a găsi o modalitate veritabilă de a-L acapara pe Isus, ”Ereticul Profet din Nazaret”, elita ecleziastică iudaică se trezește, pe neașteptate, cu o ”pleașcă”, cu Iuda, unul dintre ucenicii Acestuia, venit la ei cu gândul și hotărârea fermă să-Și trădeze Învățătorul. Liderii Israelului acceptă cu nedisimulată satisfacție oferta, negociind trădarea pe un preț de nimic și punând la punct, deîndată, și un plan pentru arestarea Nazarineanului.

            Ultima rugăciune a lui Isus, rostită în Ghețimani, ”Grădina lacrimilor amare”, se încheiase. Ucenicii sunt treziți deodată de o forfotă care sfâșie și anulează liniștea copleșitoare care se lăsase în contextul unui somn irezistibil. Odată cu lăsarea nopții, păsările au amuțit ghemuite în cotloanele lor, doar stelele mai clipeau, parcă uimite de ceea ce urmau să vadă, strălucind într-un întuneric ce urma să producă cea mai gravă stare de orbire – nerecunoașterea identității Fiului lui Dumnezeu. Dintre siluetele ce scânteiau la lumina torțelor, gâfâind și îngăimând vorbe neînțelese, se desprinde o umbră de om ce sprintează parcă, cu un tupeu de mare prietenie, spre Mântuitorul, spre a-I mușca obrazul cu sărutul nemilos al celei mai vinovate trădări din istorie. Acest sărut-consemn declanșează avalanșa acțiunilor unor huligani instituționalizați care, cu bâte și săbii,  se aruncă cu o cruzime dezinvoltă să-L lege pe un Om nevinovat și inofensiv care nu voia să le opună nicio rezistență. Tratat în condiții umilitoare, Isus este târât în curtea și la dispoziția Marilor Preoți, mai întâi la Ana, și apoi la Caiafa.

            Este interogat abuziv, discreționar și umilitor, cu privire la învățătura propagată și la grupul Său de  ucenici, interogatoriul incluzând tratamente inumane, nepermise legal, inclusiv o palmă usturătoare administrată de un gardian lipsit de scrupule. Legat, batjocorit și maltratat, este trimis la Caiafa unde procesul continuă în baza unor acuzații penibile, pe care nici măcar acuzatorii și judecătorii religioși nu le credeau. Aparent inspirat, Caiafa așteaptă un răspuns la întrebarea privitoare la identitatea Marelui Inculpat: ”Ești tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu?” Iar Isus afirmă, clar și categoric: ”Da, (Eu) sunt!” Caiafa se ridică și, printr-un gest de ostentativă și nedisimulată revoltă, își sfâșie mantaua în fața tuturor, acuzând de blasfemie afirmația lui Isus,  hulă împotriva lui Yahweh, demnă de pedeapsa capitală. Afirmația și atitudinea Marelui Preot instigă membrii Sinedriului și mulțimea aflată în curte, ajungându-se la scene desprinse parcă dintr-o încăierare fierbinte, irațională și nenaturală a unor oameni demonizați. Petru, ajuns prin mijlocirea lui Ioan în curte, este el însuși șocat și contrariat de câte palme, injurii, scuipări și bătăi a primit Cel pe care el Îl declarase, anterior, ca fiind Fiu al Dumnezeului Celui Viu.

            După ce Isus, o noapte întreagă devenise calul de bătaie al unor oameni care s-au ținut treji prin băutură și violență, umilindu-L care mai de care pe Cel Sfânt, spre dimineață, Acesta este târât înaintea lui Pilat, Guvernatorul Roman spre a fi judecat. Acuzatorii s-au îngrijit să schimbe și să facă tranziția culpei religioasă într-una politică, de subversiune împotriva Imperiului, a Cezarului.

            Cu ochii scânteind de ură, cu povești inventate, care nu puteau rezista în fața adevărului și a dreptății, liderii iudei îi forțează mâna dregătorului roman pentru a li se îndeplini dorința criminală. Pilat îi privește, iar dincolo de vorbele neverosimile și penibile rostite împotriva lui Isus, citește adevărata motivație care îi bântuia – invidia și răutatea.  Știe că totul este o înscenare forțată, că vor să scape de un personaj indezirabil și incomod, considerat extrem de dăunător și periculos pentru pozițiile lor de autoritate, inclusiv, prin extrapolare, pentru autoritățile imperiale. Pilat se retrage pentru un scurt dialog cu Isus și revine, apoi, pentru a-I declara nevinovăția. În fața unei Persoane acuzată pentru identitatea și nu pentru faptele Sale, pentru că se considera Împărat; tulburat de atitudinea nespus de blândă a lui Isus și de comportamentul Său venit parcă din alte sfere; speriat și de visul soției sale, Pilat caută un refugiu și consideră că Irod ar putea ajuta la salvarea situației în care se afla, însă fără succes.

            Cu frunțile încruntate, cu ochii scânteind de ură și răzbunare, cu pumnii strânși și urlete necontrolate, liderii și poporul evreu Îi cer moartea lui Isus, cu riscul asumat al atragerii blestemului asupra lor și asupra urmașilor lor.

            Nu te aștepta să găsești dreptate acolo unde nici Hristos nu a găsit! Trăim în aceeași lume, între aceiași oameni, iar spiritele care i-au distrus pe cei de odinioară încearcă să corupă și să nenorocească și astăzi. David spusese: ”Luați aminte, judecători ai pământului!” dar acest lucru nu s-a întâmplat și nu se întâmplă nici astăzi. Cei care judecați, luați-vă după adevăr și dreptate și nu vă lăsați păcăliți de invidia și viclenia unor așa-zis lideri sfinți, care în realitate sunt niște apostați! Oameni buni, gândiți înainte să vă aliniați unor lideri specialiști în diversiune, oameni care știu să manipuleze masele în scop personal. Lideri religioși, voi care vă temeți că veți fi dezbrăcați de straiele cu buzunare adânci, smulși din pozițiile elogiate, care sunteți gata să respingeți și să apostrofați orice opinie diferită de a voastră, folosind în mod abuziv haina și slujba preoțească, nu uitați că vine în curând Isus, Judecătorul cel drept și al vostru!…

            Vremurile și circumstanțele se schimbă și, în curând, rutina relaționării cu un Prunc din Betleem și cu un Miel de Paște se va schimba și se va încheia cu un episod nou, cu o raportare la Leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, Marele Judecător! Uimirea de pe fețele oponenților lui Isus nu va putea fi descrisă în cuvinte când își vor ridica ochii și ”Îl vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns” și ”L-au dus precum un miel la junghiere” schimbându-Și poziția și oficiul și așezându-Se acolo unde i-a fost locul, pe Scaunul de Judecată al Universului.

            Cu gândul la Acea Zi, meditează la cum stai și la cum te raportezi acum și la cum vei sta și la cum va trebui să te raportezi Atunci la Cel cu care ai a face!

            Mulțumește-I lui Dumnezeu că mai este posibilă o schimbare de gândire și de atitudine în dreptul fiecărui om, prin harul pocăinței!

            Mijlocește pentru pastori, preoți și episcopi, ca aceștia să fie acei pastori/preoți/episcopi care să-și recunoască micimea în fața Marelui Păstor/Marelui Preot/ Marelui Episcop al sufletelor noastre, nu cum au făcut Marii Preoți evrei de odinioară, orbi în fața adevăratului Mare Preot, Isus Hristos, Domnul!

            Pastor Daniel Lela

Share this…
    171 Views