MARCU – Destin recuperat după eșec, prin perseverență și încredere (Fapte 12:12,25; Col. 4:10) 306/365

Marcu este menționat pentru prima oară în Cartea Cărților în Faptele Apostolilor, sub numele de Ioan Marcu; era fiul unei femei pe nume Maria a cărei casă era folosită în mod regulat, în acel timp, ca loc de strângere a creștinilor. Este vărul lui Barnaba și i se alătură acestuia în lucrarea misionar-evanghelistică, astfel că ajunge să facă parte din redutabila echipa de misiune a apostolilor Pavel și Barnaba pornind cu aceștia în prima lor călătorie misionară. Ceea ce este derutant în cazul lui Ioan-Marcu este că, surprinzător, el părăsește echipa, la un moment dat, refuzând să mai rămână, cu devotament și consecvență, până la finalul călătoriei misionare.

Nu știm care au fost motivele dezertării lui din această fază, însă am putea deduce, știind că plecarea lui vine imediat după un timp în care Pavel și Barnaba nu prea au avut succes în insula Cipru. Se pare că nu s-ar fi înregistrat acolo decât o singură convertire, în schimb au avut parte, din plin, de o puternică opoziție demonică. Așa că, cel mai probabil, dificultatea drumului; situațiile dificile pe care le-au întâlnit pe traseu; lupta spirituală continuă, au fost factorii care l-au condus la descurajare, determinându-l să caute o viață mai tihnită, cel mai probabil, în confortul familial. Se vede că Pavel și Barnaba nu au reușit să aibă nicio putere de convingere asupra acestuia; abandonarea a ceea ce începuse fiind pentru Marcu unica lui opțiune!

Timpul a trecut, iar Marcu a dobândit o altă greutate și ținută moral-spirituală, și mai multă experiență și curaj spiritual combativ; context în care Barnaba încearcă să îl includă din nou în fosta lor echipă misionară.

Pavel avea acum viziunea și chemarea unui nou traseu misionar pentru vizitarea orașelor unde predicaseră Evanghelia și unde lăsaseră importante grupuri de credincioși, spre a vedea cum se maturizează aceștia în credință și cum se dezvoltă lucrarea în acele zone, iar Barnaba propune ca și Marcu să fie inclus în echipă. Pavel refuză, însă, categoric, invocând atitudinea anterioară a lui Marcu, neavând disponibilitatea reînnoirii încrederii în vechiul lor coleg de misiune. Marcu devine, astfel, cauza unei dispute destul de serioase între cei doi apostoli, care până la urmă îi determină să pornească pe trasee diferite, reorganizându-și fiecare propria echipă de misiune.
Marcu devine, astfel, partenerul de misiune al lui Barnaba și pornesc împreună spre Cipru.

Barnaba s-a dovedit mai sensibil și atent cu Marcu, trecând peste eșecul acestuia, oferindu-i șansa reînnoirii încrederii, pe care Pavel i-a refuzat-o. Marcu reacționează deosebit de bine la încrederea acordată și demonstrează o schimbare radicală de atitudine, devenind un om de mare încredere și ținută spirituală. După mai mulți ani de slujire, însuși apostolul Pavel ajunge să îi recunoască valoarea lui Marcu, îl consideră din nou ”partener de slujire” cerându-i lui Timotei, la un moment dat, să îl cheme alături de el pentru a-i fi de ajutor.

Marcu a dezvoltat o relație foarte strânsă și cu apostolul Petru, care i-a devenit părinte spiritual și care i-a furnizat informații prețioase privind Evanghelia pe care urma să o scrie mai târziu.
Tinerețea și lipsa de experiență te fac uneori să întâlnești momente dificile, de regres, în viața de slujire, care însă, au rolul de a corecta și modela anumite laturi ale caracterului slujitorului de mai târziu. Procesul uceniciei cunoaște și învățarea din casă, mai mult teoretică, dar și expunerea pe terenul de luptă, iar eșecul face parte din procesul formării și devenirii spirituale. Nimeni nu a ajuns matur peste noapte, iar ucenicii nu trebuie să se descurajeze din cauza slăbiciunilor pe care le dovedesc la un moment dat. Dumnezeu va pune mereu lângă noi oameni care să ne ajute în creșterea noastră spirituală cu mult tact, dragoste și răbdare. Sunt momente în care unii sunt mai exigenți și, chiar, intoleranți, însă și aceștia vor putea ajunge să recunoască, mai târziu, valoarea celor care nu renunță, ci continuă să crească si să lupte, în ciuda eșecurilor inerente.

Cu răbdare și perseverență vom reuși să devenim ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să fim; nu lăsați nimic să vă oprească din drumul spre strălucitul destin pregătit de Dumnezeu pentru voi. Refuzul lui Pavel nu trebuie să fie un motiv să dai înapoi, ci un motiv suficient să fi mai aproape de Barnaba, care reușește să-și reînnoiască încrederea față de tine. Nu te concentra pe lucrurile negative, ci pe cele pozitive, demonstrând, în final, valoarea pe care și criticii se vor vedea obligați să o recunoască.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru liderii cu care lucrezi și pentru încrederea care ți-o acordă, în ciuda slăbiciunilor tale pasagere!
Mijlocește pentru slujitorii tineri și timizi spre a persevera și a-și reînnoi încrederea că Dumnezeu este cu ei și că le va dărui în final biruința, în ciuda unor eșecuri care „se mai întâmplă”!

Pastor Daniel Lela

Share this…
    152 Views