EUTIH – Apelează la Dumnezeu care poate totul! (Fapte 20:7-12) 307/365

               

                Experiența dramatică a tânărului Eutih, care a adormit în timpul unei mesaj al apostolului Pavel, a devenit subiectul unor predici orientate cel puțin în două direcții, relativ tendențios ”ochite”: în primul rând, sunt vizați predicatorii care, de dragul predicării, uită de ceas ajungând să adoarmă publicul până la a-i conduce la somnul cel veșnic, iar, în al doilea rând, cei luați în colimator sunt ascultătorii plictisiți, dezinteresați de mesajul fulminant al Evangheliei predicate! În esență, se accentuează faptul că și predicatorii care ”nu găsesc Amin-ul” se fac vinovați, dar și cei din auditoriu care dorm în timpul slujbei de vestire a Evangheliei; astfel că, mai ales aceștia din urmă, urmează a suferi, negreșit, pedepsele divine îndreptățite și cuvenite pentru astfel de atitudini! Nu că nu ar fi valide astfel de teme, sau că nu ar exista multe de spus în aceste două direcții, însă dacă ne-am limita doar la acestea am avea o abordare infantilă, lipsită de identificarea unei perspective mult mai largi, indicate de contextul acestei întâmplări.

                Predicatorii care se limitează doar la cele două tematici evidențiate anterior, optează să dezvolte niște ”metafore-pretext”, pentru a aduna argumente pentru ceea ce vor ei să comunice de fapt; niciodată, însă, textul biblic nu ar trebui adus în zona tematică pe care și-o propune predicatorul, ci mesagerul ar trebui să meargă în zona intenționată de Duhul Sfânt, indicată și evidențiată de textul biblic în discuție.

                Eutih era un tânăr ca mulți alții; și nu este nimic anormal să adormi la un moment dat dacă te expui unui program total diferit de cel cu care te-ai/ai fost obișnuit, zilnic, vreme îndelungată. Apostolul Pavel era pe finalul celei de-a treia călătorii misionare. A plecat din localitatea macedoneană Filipi și se întorcea la Ierusalim cu un important și semnificativ cadou pentru Biserica de acolo. Alege să rămână o săptămână la Troa, iar în prima zi a săptămânii era împreună cu Biserica locală pentru oficierea Cinei Domnului.

                Pavel începe să predice și, pentru că stresul informațional al acelei vremi era mult mai redus ca acum, capacitatea de concentrare a oamenilor fiind, incomparabil, mult mai mare, Pavel își permite să-și prelungească vorbirea până la miezul nopții. Era ultima lui predică acolo; era ultima lor întâlnire fizică, iar apostolul, fiind călăuzit de Duhul Sfânt, nu credem că a exagerat, în acel context. În mod sigur, Pavel nu a vorbit ceea ce nu se impunea a fi vorbit, ci transmitea un mesaj cu un conținut inspirat, bine argumentat, rostit la momentul potrivit și în ”cantitatea” potrivită. Printre ascultători era, însă, și tânărul Eutih, cel mai probabil, un adolescent, care venise împreună cu părinții săi la întâlnire. Nu credem că era un copil arogant și sfidător, ci, cel mai probabil, era un tinerel cu o capacitate de concentrare mai redusă decât a celorlalți, fiind depășit de profunzimea unora dintre subiectele tratate de Pavel, despre care și apostolul Petru recunoștea că trata uneori ”lucruri greu de înțeles”. Eutih, audiindu-l pe vorbitor, adoarme nesupravegheat și, fiind plasat nu tocmai fericit în spațiu, cade de la ”catul” al treilea. Naratorul Luca, inspirat de Duhul Sfânt, afirmă că tânărul a murit în urma acestei căzături de la mare înălțime, fapt contestat, desigur, de către unii cititori sau comentatori care nu cred în infailibilitatea textului sacru și în puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel, avertizat fiind de situație, le spune celor prezenți să-și păstreze pacea inimilor, că sufletul tânărului era în el, că (încă) nu-l părăsise. Crezând  deplin în intervenția divină, intervine miraculos, iar Eutih este înviat instantaneu, constituind motivul legitim al unei mari bucurii, atât pentru familie, cât și pentru întreaga comunitate.

                Aceasta este una dintre nu prea multele învieri menționate în Biblie, iar relatarea ei scoate în evidență înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu dătătoare de viață, gata să autentifice misiunea și lucrarea lui Pavel, calitatea de apostolul și slujitor autentic al lui Isus Hristos și să demonstreze supremația vieții asupra morții.

                Trebuie știut că slujirea în Ogorul Evangheliei presupune și întâlnirea cu situații dificile, neprevăzute, însă Dumnezeul în slujba Căruia ne-am așezat este gata să ofere călăuzirea necesară pentru a ști exact ceea ce trebuie făcut și în contextele de criză majoră. Pentru Dumnezeu nu există imposibilități, obstacole de netrecut, ci doar oportunități prin care vrea să-Și descopere gloria, puterea și dragostea pentru oameni, în fața oamenilor.

                Copiii lui Dumnezeu trebuie să învețe să alerge la El în orice situație, oricât de gravă ar fi aceasta,  înălțând rugăciuni și cereri cu credința că El va lucra. Mulți dintre noi am trăit și vom trăi momente în care răspunsul lui Dumnezeu s-a manifestat prin intervenții miraculoase, contexte în care oamenii au trebuit și trebuie să-I de-a slavă lui Dumnezeu și numai Lui, nicidecum oamenilor!

                Explicația pentru care Dumnezeu nu ne rezervă dreptul și autoritatea să avem acces facil la resursa de putere inepuizabilă pentru săvârșirea unor miracole, rezidă din cel puțin două motive: pe de o parte, am aluneca prea repede în ”etalare”, în mediatizarea minunilor celor reale, și în căutarea miracolelor ca scop în sine, planificându-le pentru a oferi neapărat spectacol; pe de altă parte, pentru că am fi tentați să ne folosim de marea putere la care am avea acces chiar și pentru a ne răzbuna! Să nu ne mire această afirmație pentru că până și doi apostoli, ”fii tunetului”, au vrut să procedeze astfel!

                În concluzie, suntem într-o totală dependență de călăuzirea Duhului Sfânt, iar când inima noastră urmează voia lui Dumnezeu, săvârșirea miracolelor vine să confirme încă o dată autenticitatea lucrării lui Dumnezeu, a slujitorilor Lui, și a iubirii nemărginite pe care Dumnezeu o are pentru noi, pentru cei din jurul nostru și pentru toți oamenii, oriunde s-ar afla. Să credem cu toată inima în suveranitatea, înțelepciunea, atotputernicia și bunăvoința Dumnezeului nostru, pe Care nimeni și nimic nu-L poate lua prin surprindere!

                Mulțumește-I Tatălui Ceresc pentru miracolele de care ai avut parte în viață!

                Mijlocește pentru credința, curajul, îndrăzneala și smerenia slujitorilor Evangheliei, mai ales atunci când Dumnezeu îi folosește în lucrări miraculoase evidente!

                Pastor Daniel Lela

Share this…
    145 Views