Dima – Nu te lăsa înșelat de frumusețea lumii (2 Tim. 4:10; 1 Ioan 2:19) 314/365

            Dima a fost unul dintre partenerii și, foarte probabil, prietenii apostolului Pavel, alături de Marcu, Luca și alți câțiva. În timpul primei întemnițări a lui Pavel la Roma, Dima a fost și el acolo, unii chiar cred că, la un moment dat, acesta a și fost întemnițat alături de Pavel, pentru scurt timp. După o anumită perioadă de timp s-a întâmplat ceva în inima acestui slujitor, iar Dima l-a părăsit pe Pavel, abandonându-și slujirea și părăsind orașul.

            Apostolul Pavel exprimă această tristă stare de lucruri astfel: ”Dima din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit.” Durerea lui Pavel era că Dima l-a părăsit lăsându-l ”de izbeliște”, tocmai într-o perioadă în care era așa mare nevoie de el. Apostolul ”neamurilor” era întemnițat, aflându-se în fața condamnării la moarte, iar Dima, tocmai într-un astfel de context dramatic și sensibil, îl abandonează. Fără nicio îndoială că Pavel ajunsese profund dezamăgit de Dima. Nu este ușor să-ți pierzi un prieten; să fi abandonat de un colaborator; să fi lăsat fără ajutorul necesar într-un moment în care aveai așa mare nevoie de așa ceva; să pierzi un om în care ți-ai pus,  cândva, încrederea.

            Dar apreciem că durerea lui Pavel cu privire la plecarea lui Dima era cauzată, în primul rând, de picajul spiritual sinucigaș al acestuia. El știa că Dima s-a îndrăgostit de lume, cu alte cuvinte că a ales sistemul de valori corupt al lumii desacralizate, nemântuite, în detrimentul promisiunilor cerești. Dima se îndrăgostise de lucrurile din viața aceasta mai mult decât de cele cerești.

            Nu știm detalii exacte despre situația lui Dima, dar este evident că a cedat în fața ofertelor voluptoase/siropoase pe care Satana i le-a oferit în viața de acum, renunțând și disprețuind ofertele oferite de Dumnezeu în viața viitoare.

            Din perspectiva siguranței mântuirii (”odată mântuit pentru totdeauna mântuit”), cel mai convenabil ar fi să credem că Dima nu ar fi fost niciodată născut din nou, însă, Pavel face un contrast prea evident între cei ce-L iubesc pe Domnul și Venirea Lui, și creștinii care iubesc ”lumea de acum”, prezentă. Mai corect este să-l comparăm pe Dima cu soția lui Lot, care, deși era în plin proces al salvării, și-a întors privirea spre ceea ce iubea, spre lume, într-o perioadă în care alergarea ei trebuia să fi fost focalizată doar spre Țoar, ”Cetatea Salvării”.

            Și azi sunt prea mulți care primesc Mesajul lui Dumnezeu, ”dar îngrijorările acestei vieți și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, făcându-l fără rod”. Experiențele înălțătoare trăite, cândva, cu Dumnezeu nu sunt o garanție a fidelității și stabilității viitoare. Trebuie să ne bazăm pe Domnul în permanență și cu  toată puterea noastră și nicio clipă pe propriile resurse firești. Trebuie să ne naștem din nou și ”să nu iubim lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”, ne spune apostolul iubirii.

Nicăieri nu vom găsi scris despre restaurarea lui Dima; este clar că este vorba de un ”picaj spiritual”, de o cădere de la credință ireversibilă, fatală.

            Tragedia lui Dima este trăită de toți cei care aleg beneficiile temporare ale acestei lumi în detrimentul beneficiilor veșnice și, respectiv, pierderile veșnice în locul unor pierderi de moment. Toți cei care fac astfel de alegeri greșite demonstrează că viața lor nu a fost clădită pe o temelie solidă. Drama lui Dima ne obligă la o evaluare a temeliei și a stabilității vieții noastre spirituale, a motivațiilor pentru care am început să mergem pe Cale, pentru ca momentele și domeniile de vulnerabilitate personală să nu ne dea peste cap, precum a făcut-o cu atât de mulți ”frați de-ai lui Dima”.

            Nici măcar parteneriatul în slujire cu oameni maturi nu este o garanție suficientă pentru dobândirea unui viitor final strălucit, ci doar autenticitatea relației directe, nemijlocite și permanente cu Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Doar astfel poate fi preîntâmpinat dezastrul moral-spiritual și asigurarea  rezistenței necesare la atacurile venite din partea lumii desacralizate, a eului și a Diavolului, sursa malefică a tuturor relelor din lume.

            Există lucruri din afară care clatină din temelii zăvoarele inimii tale? Îți pierzi pasiunea pentru Dumnezeu și lucrarea Lui, iar ochii îi simți că încep să poftească momelile atracțiilor oferite de lumea trecătoare? Dacă da, fii în gardă! Apropie-te de Dumnezeu, contează pe Duhul Sfânt și rămâi puternic atașat și dependent de Cuvântul adevărului. Întoarce-ți ochii ”de la vederea lucrurilor deșarte”, lipsite de orice valoare spirituală; de la tot ceea ce este păcătos și reafirmă-ți credința în Dumnezeu!

            Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că te ține în picioare, în ciuda multiplelor atacuri ale dușmanilor tăi spirituali!

            Mijlocește pentru consolidarea credinței celor mai slabi dintre frații și surorile din preajma ta, și nu te exclude nici pe tine!, spre a face față cu brio la tot ceea ce ”lumea ne îmbie”!

            Pastor Daniel Lela

Share this…
    164 Views