EPAFRAS – Credincios slujirii încredințate (Coloseni 1:7-12;4:12,13; Filimon 23) 315/365

                Apostolul Pavel menționează mai multe persoane, în scrierile sale, ca fiind promotori și parte ai/a Marii Trimiteri a Domnului Isus, Măreața Lucrare Evanghelistic-Misionară Mondială. În cea mai mare parte, aceștia sunt oameni care s-au convertit la Creștinism prin predicarea apostolului, iar unii prin contactul cu Evanghelia predicată de ceilalți apostoli. Nu am cunoaște nimic despre aceste persoane atât de valoroase dacă apostolul Pavel ar fi tăcut și nu le-ar fi pomenit numele și impactul în constituirea, viața și evoluția Bisericii.

                Epafras este menționat de trei ori în Noul Testament, fiind prezentat de Pavel ca un ”coleg de slujire”, un ”slujitor credincios”, și un ”slujitor al lui Hristos Isus”. Cel mai probabil, Epafras făcea parte dintre ne-evrei, cu origini în Colose, din Asia Mică, pentru că numele lui apare în scrisoarea către Biserica de acolo, iar autorul epistolei îl identifică ca fiind ”unul dintre voi”, dintre coloseni.

                Epafras a fost cel care a predicat Evanghelia în Colose și poate fi considerat fondatorul Bisericii de acolo, pentru că Pavel le amintește colosenilor de perioada debutului lor spiritual sub coordonarea spirituală a lui Epafras. Pavel era întemnițat la Roma, iar Epafras călătorește tocmai pentru a-l vizita informându-l despre dragostea neștirbite a colosenilor pentru el, nefiind exclusă și o demonstrare practică a acesteia prin ajutoarele duse apostolului din partea acestora.

                Pavel observă, în epistolă, că Epafras ținea profund la creșterea spirituală a membrilor Bisericii, iar lucrul acesta se realiza printr-un întreg și anevoios proces de formare/ucenicie/ucenicizare. Apoi, Epafras era ferm angajat el însuși în disciplina spirituală a rugăciunii, dovedindu-se un luptător eficient în acest domeniu pentru nevoile întregii Biserici. Obiectivul lui Epafras era ca toți creștinii din Colose să rămână fermi în credință și să ajungă, fiecare, la o stare de maturitate spirituală, în Hristos. Apostolul Pavel recunoaște că pentru realizarea acestor obiective, Epafras a muncit din greu și în mod continuu.

                Urmărind scrisoarea lui Pavel adresată lui Filimon, din timpul primei sale detenții, înțelegem că Epafras a fost întemnițat alături de Pavel pentru o anumită perioadă de timp. Totuși, el se întoarce în Colose unde rămâne credincios mandatului de slujire încredințat de Capul Bisericii, până la martiriu.

                Epafras înțelege și ne dovedește foarte clar și ne amintește că alegerea noastră în Hristos nu este un scop în sine, doar spre propriul beneficiu, ci că este destinată slujirii Domnului, pe care declarăm că Îl avem, și semenilor, cu prioritate fraților în credință. Nu există onoare mai mare decât să fi chemat să slujești Bisericii lui Hristos!

                Slujirea trebuie să fie caracterizată de credincioșie față de Dumnezeu, în respectarea mandatului încredințat și ”punerea în operă” a darurilor spirituale cu care am fost înzestrați. Nu este onoare și răsplată mai mare decât să fi găsit, la întâlnirea cu Veșnicia, credincios în lucrul încredințat ție!

                Slujitorul trebuie să înțeleagă importanța vieții de rugăciune și faptul că aceasta este o armă spirituală strict necesară, așezată de Dumnezeu la dispoziția lui, spre a putea purta războaiele spirituale.  Rugăciunea nu este un lucru facil, ușor de realizat, relaxant; ea presupune efort, disciplină, muncă, zbatere, curaj și perseverență.

                Slujitorul trebuie să înțeleagă, de asemenea, importanța lucrului în echipă. Niciodată nu poți construi o lucrare mare de unul singur, ci doar împreună cu o echipă de oameni dedicați aceluiași scop și țel. Vorbește cu oamenii de încredere; nu-i ocoli pe cei care au experiență în Lucrare și învață de la ei; fii deschis să cunoști, să încerci și să experimentezi lucruri noi! Onorează-ți colegii de slujire recunoscând și vorbind despre importanța slujirii acestora în Via Domnului. Nu fi zgârcit în cuvinte de apreciere, ci înțelege că oamenii lui Dumnezeu nu au evitat să-și onoreze colegii în fața celorlalți, recunoscându-le meritele și dându-i ca exemplu spre a-i motiva și pe alții să dorească să facă și ei mai mult, evitând automulțumirea, plafonarea și rutina.

                Slujitorul trebuie să demonstreze o credință puternică, o viață de rugăciune bogată și o îndrăzneală în predicarea Evangheliei, indiferent de context și de riscuri. Posibil că numele tău nu este afișat în paginile virale ale zilelor noastre, și nici nu credem că acest lucru este neapărat necesar! Dacă, însă, Îl slujești cu credincioșie pe Domnul Isus și, implicit, Biserica Sa, cu siguranță ești (re-)cunoscut de El, vei fi răsplătit dumnezeiește și ți se va face, în final, o ”publicitate” la nivelul întregului Univers. După acest gen de răsplată, la Scaunul de judecată/evaluare a lui Hristos ar trebuie să tânjim fiecare.

                Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru chemarea și darurile pentru viața de slujire primite!

                Mijlocește pentru ca fiecare frate și soră să fie slujitori credincioși în lucrul încredințat lor!

                Pastor Daniel Lela

Share this…
    45 Views