Apostolul Pavel îi scrie ultima lui scrisoare cuprinsă în Canon ucenicului și copilului său adoptiv, Timotei, consemnând în aceasta o serie de avertismente pe care acesta trebuia să le aibă în vedere. Pe lângă trasarea clară a conduitei pe care Timotei trebuia să o păstreze în contextul unor potențiale situații viitoare de criză majoră, Pavel aduce în atenția ucenicului său și câteva nume de persoane deosebit de periculoase cu privire la care se vede obligat să-l avertizeze, pentru a-l pune în gardă. Printre acestea, Alexandru, căldărarul este menționat ca fiind un dușman acerb al lui Pavel și a Creștinismului, în general, Timotei fiind avertizat să stea departe de el și să nu fie indus în eroare sau luat prin surprindere de acest abil și perfid vrăjmaș al creștinilor.

                Nu ni se spune și este destul de dificil să identificăm exact răul pe care i l-a făcut Alexandru lui Pavel, însă deducem că slujirea apostolului a fost afectată de ”mașinațiunile” malefice pe care Alexandru le-a făcut și întreținut în acea zonă.

                Este posibil ca Alexandru să fi fost un metalurgist influent în Efes, iar când misionarii au venit în oraș, el să fi ajuns să-i cunoască și să fi fost deschis și favorabil vis-a-vis de Evanghelie. Dar, odată cu izbucnirea tulburărilor orchestrate de Dimitrie, argintarul și de întreaga lui breaslă a celor implicați în comerțul obiectelor idolatre din argint, Alexandru să fi devenit și el ținta furiei acestora.

                În acest context, Alexandru se pare că a cedat, chiar dacă el, de naționalitate evreu, a devenit creștin pe parcurs; în cele din urmă ”și-a dat arama pe față” demonstrând că era animat de alte interese. Iar apostolul Pavel îi povestește lui Timotei despre un dublu ”picaj spiritual”, atât al lui Alexandru, cât și al lui Imeneu, care au și fost disciplinați spiritual pentru trădarea și viclenia lor față de Hristos și față de ucenicii Lui.

                Cel mai probabil, Alexandru și-a folosit influența și capacitatea sa financiară pentru a instiga autoritățile romane împotriva lui Pavel, iar acesta se vede obligat să-l prevină și să-l pregătească pe Timotei pentru acest gen de oameni și de atacuri ostile, conștientizându-l și instruindu-l spre a ști să se raporteze adecvat la astfel de persoane periculoase. Pavel era întemnițat, nu putea face aproape nimic, pe plan uman, pentru a limita în mod nemijlocit stricăciunile aduse Evangheliei de către acest personaj, așa că o face prin intermediul lui Timotei. Pavel se afla într-un context în care era judecat pe nedrept, lovit și abandonat de către cei mai mulți, și trăia chiar un sentiment al singurătății, însă toată această stare de lucruri nu-i diminuează preocuparea și grija pentru ”Turmă” și liderii ei și nici încrederea fermă în grija și protecția lui Dumnezeu.

                Biserica a cunoscut mereu oameni care s-au asociat cu ea doar din interese de ordin personal. Unii au încercat să facă afaceri pe spatele Bisericii și, dacă le-a mers bine, au devenit susținătorii și prietenii acesteia; dacă lucrurile nu au decurs în sensul dorit de ei, s-au transformat în dușmani ai Bisericii și ai liderilor acesteia, ajungând niște răzbunători lipsiți de scrupule. Alții au urmărit autopromovarea, dezvoltarea imaginii personale sau alte interese, iar, dacă cele urmărite nu s-au realizat, nu s-au dovedit viabile, nereușita lor a generat manifestarea spiritelor lor egocentrice dovedind adevăratele lor motivații și caractere netransformate de Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu.

                Biserica și liderii ei s-au văzut de multe ori vulnerabili și, chiar, neputincioși în fața unor atacuri venite din partea unor ”frați” nemulțumiți, care s-au transformat în dușmani direcți ai Lucrării lui Dumnezeu. Devenind instrumente extrem de periculoase în mâna Celui Rău, s-au ridicat și au luptat împotriva adevărului punând piedici slujirii oamenilor dedicați realizării planurilor divine. Așa au procedat Sanbalat și Tobia, care au necăjit din greu pe cei care zideau; întocmai ca Iane și Iambre s-au împotrivit adevărului; la fel ca Șimei vis-a-vis de Împăratul David, au batjocorit și blestemat viața și slujirea oamenilor lui Dumnezeu, făcându-le slujirea și mai grea prin vorbele și atitudinile lor.

                De cele mai multe ori, nici numele și nici detaliile despre relele suferite de sfinți din cauza unor ”lupi în piele de oaie” nu-și au rostul spre a fi popularizate, deși pentru unii lucrul acesta pare un deliciu. Este un Dumnezeu care vede, aude, și va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Singurul lucru înțelept pe care îl putem face în situații similare este să ne protejăm în măsura în care putem, iar Dumnezeu Își va face partea Lui. Totuși, dacă este pusă în pericol viața și lucrarea unor copii ai lui Dumnezeu, se impune și trebuie să întreprindem actul de prevenție care se impune, nu pentru a scoate în evidență faptele rele ale cuiva, ci pentru a-i preveni pe frații noștri, precum a făcut-o apostolul Pavel vis-a-vis de Timotei.

                Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că a fost mereu cu tine și în situațiile grele prin care ai trecut și nu ai fost în necunoștință de planurile și uneori, și de oamenii, Celui Rău!

                Mijlocește pentru Biserica lui Hristos, mai ales pentru cei fără experiență, spre a fi avizați și în continuă alertă, pentru a nu cădea victime ale unor oameni vicleni, dușmani înverșunați ai celor sfinte!

                Pastor Daniel Lela