TIT – Slujitor disciplinat, disponibil, desemnat și dedicat (Tit 1-3) 317/365

Un alt coleg din echipa prezbiterială a marelui apostol Pavel a fost Tit, un partener cu un caracter ales, un om competent și de mare încredere, total dedicat lui Dumnezeu și recunoscut ca atare și de Sinodul Creștin de la Ierusalim. Originar, Tit făcea parte dintre neamuri, fiind Grec, și, convertit la Creștinism prin apostolul Pavel, a devenit ucenic al acestuia, iar mai apoi, important partener de slujire. A fost, alături de Pavel și de Barnaba, la Ierusalim și fiind, probabil, primul creștin născut din nou ce nu fusese circumcis, a constituit el însuși un fel de mostră, de declarație vie paulină ce demonstra că tăierea împrejur nu este și nu trebuie să fie impusă ca o condiție a mântuirii.

Tit devine mai târziu slujitorul Bisericii din Corint, însă rămâne într-o constantă colaborare cu mentorul său, Pavel. În a treia călătorie misionară a lui Pavel, și-au dat întâlnire la Troa, însă acest lucru, până la urmă, nu s-a concretizat. Pavel s-a reorientat și a plecat spre Macedonia, Europa noastră. Mai târziu, cei doi s-au regăsit în cetatea macedoneană Filipi, Tit reușind să-i dea, astfel, un raport nemijlocit apostolului Pavel despre slujirea sa apostolică din Corint. Fostul ucenic, devenit partener al apostolului ne-evreilor, la reîntoarcerea sa în Corint, este mandatat să prezinte o a doua scrisoare a lui Pavel adresată corintenilor și să organizeze o colectare de ajutoare pentru nevoile Bisericii din Ierusalim.

Câțiva ani mai târziu, Pavel și Tit au călătorit în insula Creta, unde Tit a fost lăsat pentru a continua și consolida comunitatea creștină aflată în formare. Responsabilitatea lui Tit era în primul rând una de supraveghere spiritual-administrativă zonală: trebuia să contribuie la menținerea doctrinei creștine sănătoase și să îndrepte ceea ce rămăsese neterminat, respectiv să numească prezbiteri în fiecare localitate în care existau creștini. Mai târziu, când alți doi slujitori, Artema și Tihic, au sosit în Creta putând prelua conducerea lucrării, Pavel l-a chemat pe Tit să i se alăture la Nicopole, un oraș din Provincia Ahaia, din vestul Greciei.

Ultima mențiune despre Tit, în Biblie, indică faptul că el a fost alături de Pavel și în timpul ultimei întemnițări a acestuia de la Roma. Din capitala imperială, Tit, mereu disciplinat, disponibil și dedicat, este trimis să evanghelizeze Dalmația, o zonă care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Iugoslavia, iar acum Serbia și Muntenegru.

Tit a fost deosebit de eficient în combaterea ereziei iudaizatorilor care insistau ca și creștinii să respecte legea mozaică. De obicei, iudaizatorii se concentrau pe tăierea împrejur, considerând și crezând că mântuirea nu este posibilă fără aceasta, însă Tit era foarte bine pregătit pentru a prezenta contra-argumente biblice de nezdruncinat. Controversa fiind deosebit de fierbinte a ajuns să fie discutată la Sinodul din Ierusalim; Tit a fost parte la deciziile care s-au luat pe această temă, care consfințeau adevărul pe care el îl susținuse, deja, cu privire la ne-obligativitatea circumciziei pentru creștini.

Tit a fost un slujitor credincios lui Dumnezeu și un ajutor dedicat apostolului Pavel. Fiind competent și demn de toată încrederea, Pavel l-a desemnat să conducă lucrări de mare responsabilitate apostolică în Corint, Creta și Dalmația; nu degeaba Pavel îl numește ”partenerul și colaboratorul meu.” Cunoscând situațiile dificile, atât din Corint, cât și din Creta, putem deduce că Tit era un om perspicace care putea face față cu brio unor probleme dificile, unor contexte de criză eclesială majoră. Biblia recunoaște că Tit avea o mare dragoste, dată de Dumnezeu, pentru creștinii din Corint; de fapt, întoarcerea lui ca slujitor în Corint a făcut-o cu mult entuziasm și, în bună măsură, din proprie inițiativă.

Răspunsul nostru la dragostea lui Dumnezeu trebuie să se manifeste prin râvnă și pasiune pentru slujirea Celui care ne-a mântuit. Perioada de ucenicie trebuie să ne ajute în așezarea bazelor doctrinare, și în cunoașterea darurilor și folosirea lor.

Fiecare dintre noi trebuie să fim apărători ai Adevărului; vestitori neobosiți ai Evangheliei și parteneri de nădejde, pentru Biserica lui Hristos. Viața creștină trebuie să ne fie caracterizată de o slujire altruistă, cucernică și cuceritoare. Folosește-ți darurile și talentul pentru gloria lui Dumnezeu, inclusiv prin asumarea mandatului de răspândire a Evangheliei la capacitate maximă, oriunde și oricând!

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru chemarea la mântuire, dar și pentru chemarea la slujire!

Mijlocește pentru ca toți cei ce te înconjoară să fie solid încălțați cu ”râvna Evangheliei păcii”, și nu rămâne nici tu desculț!!

Pastor Daniel Lela

Share this…
    119 Views