ONISIM – Trofeu al Nețărmuritului Har Divin Epistola către Filimon 320/365

                Onisim era un sclav în casa lui Filimon, unul dintre convertiții și ucenicii apostolului Pavel. Fără să știm exact originea acestui sclav, putem deduce că viața pe care o ducea în casa lui Filimon trebuie să fi fost una cât se poate de bună, deoarece, sub conducerea unui creștin educat de apostolul Pavel nu aveai cum să nu experimentezi, măcar în parte, bunătatea lui Dumnezeu. Totuși, nemulțumit de statutul pe care îl avea, Onisim alege, nu doar să fugă din casa stăpânului său, ci să îl și jefuiască, pribegind apoi prin marea metropolă imperială, Roma.

                Se vede, însă, că nu reușește să se bucure de libertate prea mult timp pentru că, fără să știm când și cum anume, este identificat, arestat și întemnițat. Prin aceasta, acest fugar, ajunge în preajma marelui apostol Pavel, și el întemnițat, care devine instrumentul lui Dumnezeu pentru salvare lui Onisim. Și vorbim de o dublă fugă a lui Onisim, pentru că se prea poate ca acesta să nu fi fugit doar departe de Filimon, ci și de Dumnezeul lui Filimon, alegând calea lumii și a unei libertăți pe care lumea o dorește, cât mai departe de Dumnezeu. Providențial, Dumnezeu a ales să iasă în calea acestui tânăr debusolat și fără perspectivă, oferindu-i șansa unei libertăți superioare celei pe care o pierduse și pe care nu și-o putea procura singur, fără aportul de excepție al lui Pavel.

                Dumnezeu a văzut dorința după libertate din inima lui Onisim, dorință care l-a determinat să își asume riscul periculos și costisitor al fugii de la stăpânul pământesc, cât și nedreptatea manifestată față de acesta, prin furt, ambele acte implicând aspre potențiale sancțiuni penale. Dar, de ceea ce s-a temut s-a și întâmplat, astfel că Onisim ajunge în temniță, loc în care, pe de o parte suferă în urma faptelor comise, dar, pe de altă parte, are șansa să mediteze la sensul și cursul propriei vieți, cât și la faptul că faptele omului, odată săvârșite, au ca urmare certă, fie blestem, fie binecuvântare.

                În această situație de criză, apostolul Pavel îi oferă lui Onisim speranța iertării și a eliberării prin Hristos tocmai într-un moment de profundă disperare, astfel că cel dublu întemnițat, și fizic și spiritual, experimentează transformarea moral-spirituală a vieții, devenind un trofeu al harului nețărmurit al lui Dumnezeu. Alături de Pavel, Onisim învață ucenicia și devine o binecuvântare pentru apostol. Pavel îl învață și îl ajută pe Onisim să-și repare greșeala față de Filimon, pentru a dovedi că Evanghelia nu vine doar să acopere greșelile noastre din trecut, ci și să îndrepte ceea ce se mai poate îndrepta, restaurând relațiile noastre  cu semenii, transformându-le în relații de pace și armonie.

                Onisim este trimis acasă cu unul dintre cei mai de suflet prieteni ai lui Pavel, și anume Tihic, care poartă cu el o scrisoare – Epistola către Filimon, care a fost inclusă în textul sacru – prin care Pavel îi explică lui Filimon lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în viața lui Onisim. Filimon este în fața unui miracol, fostul sclav (i) se întorcea acasă de bună voie, cu o viață total schimbată, disponibil spre a-i fi de folos incomparabil mai mult, și pe mai multe planuri, decât înainte.

                Pavel vrea să se asigure că Filimon înțelege transformarea din viața lui Onisim, de aceea își face timp să-i povestească în scris experiența convertirii și, cu autoritatea unui mentor spiritual, îi cere lui Filimon să ierte păcatul fostului său sclav (!), reprimindu-l ca pe un frate în Hristos.

                Pavel știe că Onisim l-a jefuit pe Filimon și că plecarea lui a lăsat în urmă anumite pagube, astfel că îl asigură pe Filimon că merită trecut peste orice, deoarece viața tânărului a fost recuperată devenind mai scumpă decât pagubele implicate de gesturile necugetate ale acestuia. Onisim este dispus, la rândul său, să se smerească căutând și așteptând iertarea din partea lui Filimon, asumându-și riscul pentru orice alternativă, și demonstrând demnitate, credință și curaj pe noua Cale pe care începuse să meargă.

                Ajuns în casa de unde a plecat, Onisim este o reprezentare și o demonstrație frumoasă a nețărmuritului har divin care îl ajunge pe om, indiferent cât de jos a căzut, oferindu-i șansa eliberării din robia păcatului și a reabilitării depline. În ciuda păcatelor, a alegerilor greșite pe care le facem și a oportunităților pe care le ratăm, Dumnezeu ne oferă, mereu și mereu, șansa mântuirii.

                Dumnezeu folosește crizele vieții pentru a ne trezi din nebunia unor alegeri și atitudini greșite, pentru a ne conștientiza că trebuie să ne întoarcem de pe cărările lăturalnice, primejdioase, oferindu-ne șansa vieții veșnice. Pentru a ne întoarce, Dumnezeu mai întâi ne blochează drumul, precum a făcut cu Balaam, iar mai apoi ne arată direcția bună pe care trebuie să o urmăm.

                Ascultarea de Dumnezeu este cea mai puternică dovadă a nașterii din nou și a lucrării harului în noi. Puterea iertării și dragostea față de frați este frumusețea Creștinismului și dovada că Hristos ne conduce. Ceea ce ni se cere nouă să cheltuim în comparație cu ce a plătit Hristos pentru noi este infim, de aceea să ne arătăm disponibili și generoși.

                Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru iertarea primită în dar, în ciuda multor alegeri greșite!

                Mijlocește pentru ca liderii creștini, și nu numai ei, să aibă față de tinerii care comit greșeli flagrante aceeași inimă pe care a avut-o apostolul Pavel față de Onisim!

                Pastor Daniel Lela

Share this…
    127 Views