Tatăl fiului risipitor - Lupta unui părinte (Luca 15:11-32) 323/365

Viața de părinte este un privilegiu minunat, dar și o școală aspră: ea este formată din perioade înălțătoare, când trăirile alături de minunile mici, te fac să simți emoții și momente parcă desprinse din Rai; dar aceasta include și perioade în care luptele pe care le ai de dus pentru păstrarea aproape a copiilor și pentru protejarea acestora de mediul distructiv sunt teribil de dureroase și solicitante.

Poți fi un părinte aproape ireproșabil, cu toate acestea, uneori armonia, frumosul și bucuria familială se pot transforma surprinzător, într-un adevărat Calvar. Imaginea perfectă a Tatălui Ceresc este expusă în parabola celor doi fii; chiar și armonia din Casa lui Dumnezeu, dragostea perfectă și bunătatea fără de margini, de tip „Grădina Eden”, demonstrează că veninul Șarpelui Cel vechi poate căuta fisuri spre a se strecura și acolo, în cele mai sublime și protejate locuri spre a-ți amărî viața și a crea haos.

Cine nu s-a lovit de pretențile adolescentului răzvrătit, ori a micuțului plăpând transformat dintr-o dată și inexplicabil într-un „arici” care împunge din orice poziție și dovedește irascibilitate la orice atingere sau atenție pe care i-o acorzi? Părintele se vede neputincios în fața unor porniri vulcanice, iar răul de multe ori se răsfrânge în cantități greu de evaluat și de stăpânit. Uneori vorbele lovesc precum pietrele desprinse dintr-o carieră minată, iar încercarea de a sta în calea lor este strivitoare și aproape zadarnică.

În ciuda luptei, de multe ori răul nu poate fi oprit imediat, iar durerea din inima părintelui este amplificată de reproșurile interioare care vin și lovesc inevitabil: Ce am făcut? Ce trebuia să fac? Este, oare, falimentul meu în mandatul de părinte?

Calvarul se dovedește a fi, de obicei, de durată iar ceea ce aștepți și ți-ai dori să se termine într-o zi poate să dureze ani de zile. Epuizat, cazi în descurajare, și constați că în ciuda prezenței fizice, relația interpersonală devine tot mai prăpăstioasă șimai dureroasă. Aceasta pentrucă nicio realizare fără a-L introduce și pe Dumnezeu în ecuație nu poate produce satisfacție și bucurie, iar trăirea în păcat a copilului este coșmarul cotidian al unui părinte care asistă neputincios la degradarea relațiilor care ar fi trebuit să fie fericite, armonioase.

Sunt momente în viața părintelui când acesta realizează cât de mult depinde de Dumnezeu, când limitele îl fac să îngenuncheze practicând rugăciunea mai cu foc, înțelegând că este singurul mijloc prin care poți trece dincolo de zăvoarele care ți-au fost interpuse spre a nu avea acces la inima închisă a propriului copil.

Rugăciunea devine picătura chinezească, berbecele roman, practica perseverentă a văduvei care a biruit, forța care declanșează ”Marea Putere” a lui Dumnezeu. Rugăciunea devine mijlocul prin care părintele primește o perspectivă nouă. Din omul care pare a-și fi pierdut fiul, șansele unui remediu părând a fi inexistente, Dumnezeu intervine și trasformă părintele precum tatăl fiului risipitor care așteaptă și anticipează reîntoarcerea acasă a odraslei iubite. Dincolo de imaginea falimentului primești perspectiva miracolului, a faptului că răul în Mâna lui Dumnezeu devine instrumentul de lucru pentru trezirea conștiinței celui căzut. Înțelegi că unele lecții din școala vieții, unii copii nu le pot învăța decât fugind, într-un anume sens, de casa părintească!

Resemnarea se transformă atunci într-o așteptare zilnică, neobosită, plină de credință, iar dincolo de ceea ce se vede fizic, trăiești certitudinea unei dimineți zâmbitoare, conștientizând că Dumnezeu lucrează. Zilele de chin au un capăt, iar veștile bune stau gata să ia locul celor rele, de aceea fi gata să le prevezi și nu lăsa ca acestea să te ia prin surprindere, nepregătit.

Uneori minunile lui Dumnezeu ne lovesc precum un „trăsnet” diafan și aproape nici nu știm cum să reacționăm la veștile incredibil de bune. Fiind blocați în rutina zilnică, atunci când miracolul bate la ușă, în virtutea inerției, tindem să rămânem tot apatici, resemnați, circumspecți sau necredincioși.

Trebuie să ai în bagajul tău resurse suficiente pentru a te bucura, pentru a mulțumi și pentru a fi recunoscător, respectiv recunoscătoare lui Dumnezeu pentru ceea ce face în viața ta și în familia ta. Indiferent care este drama familiei tale, experiența care ți-a frânt inima, Dumnezeu este gata să te surprindă cu un miracol.

Ieși afară din hăul disperării, pune-ți mâna punte peste ochi, întrezărește miracolul și aleargă în întâmpinarea lui. Pregătește-te pentru o mare sărbătoare, pentru că zilele de necaz se vor sfârși, iar atunci vei izbucni în strigăte de veselie. Iartă, îmbrățișează, treci cu vederea, restaurează, bucură-te, poartă-te cu copiii tăi, precum Tatăl Ceresc a făcut-o cu tine, fost fiu risipitor! Dă viață sărbătorii prin ceea ce ține de tine! Deschide larg ușile harului, acceptă pocăința, crede și nu te îndoi, pentru că atitudinea ta este vitală pentru viitorul celor de lângă tine!

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lecțiile învățate în suferință!

Mijlocește pentru părinții care se află în vâltoarea luptelor din cauza copiiilor neascultători pentru a nu renunța și a-și pune încrederea în Tatăl Ceresc până la capăt!

Pastor Daniel Lela

Share this…
    173 Views