Samariteanul milostiv – Motivat de legea compasiunii și iubirii (Luca 10:25-37) 327/365

            Provocat de criticii vremii, de teologii care căutau să găsească motive pentru a-L acuza, Domnul Isus intră în dialog cu un avocat al Legii care și-a propus să-L ispitească, testându-I cunoștințele teologice și explicațiile pe care era în stare să le de-a alambicatelor prevederi și exigențe ale Legii mozaice. Arătându-se interesat să afle cum ar putea să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu, acesta Îi pune întrebări Marelui Învățător la care așteaptă răspunsuri pertinente, pe măsură.

            Nu este nici primul și nici ultimul ispititor pe care Mântuitorul Isus urmează a-l „pune la colț” prin dialogurile tendențioase inițiate de acesta. Teologul, oricare ar fi el, era pus în fața unei situații descurajante, chiar penibile, deoarece împlinirea Legii este o încercare fără sorți de izbândă cvasi-general recunoscută, însă pentru a căuta un subterfugiu și o justificare la imposibilitatea îndeplinirii poruncii iubirii aproapelui, avocatul Legii insistă.

            Pornind de la pretinsa preocupare a acestuia de a afla cine este aproapele lui, Domnul Isus îi răspunde prezentând o pildă, adevărată capodoperă literară, în care ilustrează cum nu se poate mai practic și mai clar esența altruismului, a dragostei față de aproapele.

            În fața unei situații dramatice, chiar tragice, concretizate într-un om găsit aproape mort în urma unei tâlhării suferite, două categorii de trecători sunt testați pentru a vedea modul lor de relaționare cu acesta. Personajele din pildă, preotul și levitul, respectiv samariteanul, nu sunt luate la întâmplare, ci sunt aduse și puse în scenă tocmai pentru a fi puse în contrast, într-un astfel de context.

            Preotul și levitul cad la examen, pentru că religia sau împlinirea Legii trebuia să aibă legătură directă cu nevoile semenilor, cu dragostea manifestată față de ei în nevoile lor specifice, și nici pe departe doar cu respectarea riguroasă a unor slujbe, forme sau ritualuri, pe care adesea ne grăbim să le realizăm cu strictețe.

            Samariteanul în schimb, cu toate că era un personaj contestat și detestat, unul care nu reprezenta elita religioasă, unul cu care religiosul nici nu voia să-și facă de lucru, spre a nu-și strica imaginea, se dovedește net superior primilor doi, preotului și levitului. Superioritatea samariteanului nu stătea în bagajul lui vast de cunoștințe teologice, ci în empatia sa, în capacitatea lui de a iubi, în disponibilitatea de a veni în ajutorul semenului său care avea nevoie disperată de ajutor, în bunătatea exprimată prin sacrificiu.

            Domnul Isus știe că suntem incapabili să împlinim Legea, de aceea scoate în evidență tocmai slăbiciunea umană manifestată prin incapacitatea de a ne împărtăși iubirea cu cei pe care îi desconsiderăm din varii motive. Samariteanul milostiv este modelul compasiunii și dragostei divine, actul deliberat al lui Dumnezeu prin Hristos față de lumea căzută sub piciorul nemilos al Satanei. Aplecarea Divinității spre noi prin Întrupare și reabilitarea noastră prin Jertfă. Vindecarea noastră prin iertare și prin atribuirea unei noi vieți, prin Duhul. Așezarea noastră în Biserică, promisiunea Revenirii și răsplătirile pe măsură.

            Într-o perioadă în care religia te împinge tot mai mult spre teoretizare, spre dogmă, spre respectarea cu rigurozitate a literei, Isus ne cheamă să ieșim dintre zidurile preconcepțiilor noastre și să ne dăm examenul de teologie practică, în relaționarea cu semenii. Să ne oprim din a-I mai face declarații (false) lui Dumnezeu, antrenându-ne doar formal, de dragul practicării legaliste a unor discipline spirituale desprinse de realitate, și să demonstrăm în practica zilnică ceea ce afirmăm pompos și cunoaștem pe plan teoretic!

            Poate că ești omul de la care unii nu au prea mari așteptări; nicio problemă!; tu poți fi un exemplu de trăire a Legii printr-o iubire sinceră și o slujire sacrificială a celor de lângă tine. E posibil ca doar aceștia, tu și Dumnezeu să știe ceea ce faci, dar e suficient! În timp ce unii pot fi ocupați cu lucruri așa-zis importante, Dumnezeu ne cheamă să facem ceea ce trebuie, după modelul samariteanului milostiv. Lucrurile care ne ies în cale, aparent neprogramate, dar care reclamă o implicare urgentă, sunt adevăratele teste care ne califică și care validează credința pe care o avem.

            Oameni căzuți sunt peste tot; samaritenii, însă, întârzie să apară. Alege ca de azi înainte să nu fi la fel de grăbit ca până acum, gândindu-te doar la tine! Fă-ți timp, pe drumul vieții să te uiți și la semenii tăi și nu refuza să te oprești acolo unde înțelegi că este urgentă nevoie de tine. Vino în întâmpinarea nevoilor celor din jur, pentru că miracolul vindecării unei întregi colectivități poate începe de la un singur om, chiar cu tine.

            Mulțumește-I Supremului Samaritean pentru că, motivat de compasiune și iubire, a venit la momentul potrivit, exact în locul în care te aflai și ți-a oferit salvarea de care aveai nevoie!

            Mijlocește pentru a fi înconjurat de cât mai mulți samariteni milostivi și iubitori, și fii tu primul dintre aceștia!

            Pastor Daniel Lela

Share this…
    205 Views