Avocatul Legii – Nu te ascunde după vorbe, treci la fapte! (Luca 10:25-37) 331/365

                Pilda Samariteanului milostiv, o capodoperă a ilustrațiilor Mântuitorului, s-a născut  din provocarea unui cărturar evreu care și-a permis a-I pune întrebări lui Isus cu gândul de a-L ispiti. Din întrebarea acestuia, inițiatorul dialogului în discuție nu ne lasă impresia unui spirit răutăcios, nici nu pare a fi reprezentantul grupului care încerca să-L compromită pe Isus prin întrebări-capcană, pentru a-L prinde cu vorba și a-L declara eretic.

                Avocatul Legii pare mai degrabă deschis spre un dialog biblist sofisticat menit a evalua cunoștințele teologice ale lui Isus; corectitudinea Sa doctrinară și, probabil, și din convingerea trufașă că va reuși să-L pună la colț pe mult-prea-renumitul Nazarinean prin așteptarea că nu va fi în măsură să dea un răspuns adecvat la întrebarea ridicată. Teologul, un avocat al Legii care nu are nevoie de apărători, abordează una dintre cele mai de interes teme pentru orice om muritor, dobândirea vieții veșnice. Dar, prin însăși formularea întrebării lansate, acesta trădează o carență teologică majoră pe care chiar el o avea, și anume concepția că mântuirea ar putea fi „câștigată” prin faptele și reușitele umane.

                Expertul în legea mozaică constată pe pielea lui, incredibil de repede, că stătea în fața unei Personalități care nu putea fi depășită de vreo situație, ori pus în dificultate de cineva; iar dacă au existat persoane care au impresionat profund în decursul istoriei prin arta dialogului și a stabilirii de învățături și reguli de esență, fundamentale, atunci Hristos rămâne Cel Inegalabil. Răspunsul lui Isus cu o întrebare la întrebarea care-I fusese adresată este numit ”metoda socratică” de dialog, aceasta fiind o strategie fină prin care cel abordat transferă responsabilitatea de a oferi un răspuns de la el spre cel care a inițiat dialogul, devenind astfel din atacat atacator, punându-și în dificultate sensibilă interlocutorul.

                Isus cunoștea inima avocatului, știa că acesta avea, formal, răspunsul teologic la întrebarea adresată. Știa, însă, că acesta nu avea nevoie de un bun răspuns teologic, teoretic, ci de o solidă provocare la a pune în practică cunoștințele pe care le deținea atât de bine din Scripturi.

                La contraofensiva apărătorului Legii, care răspunde la întrebarea lui Isus printr-o nouă întrebare, folosind și el ”metoda socratică”, Marele Învățător răspunde ilustru, în stilul specific ce Îl caracteriza, prin portretizarea răspunsului printr-o imagine atât de  vie încât cel ce întrebase, să înțeleagă și să nu mai fie nevoie și de alte explicații. Identitatea aproapele, care părea un concept confuz pentru avocatul evreu, ale cărui convingeri erau deja bine stabilite și greu de depășit, este stabilită de Isus în orice om care are nevoie disperată de ajutor, inclusiv -după caz- samaritenii considerați necurați, pe care Mântuitorul îi ridică, în ilustrație, peste nivelul elitei religioase a societății iudaice.

                Isus îl șochează, pur și simplu, pe acest cărturar prin aducerea în imagine a preotului și levitului, care erau considerați deținătorii adevărului și ai dreptății; dascălii mulțimilor și binefăcătorii națiunii, dar care au fost prezentați ca fiind falimentari în practicarea adevărului și dreptății revelate. Prin comparație cu cele două personaje care aparțineau clerului, Isus aduce în scenă un personaj disprețuit de publicul evreu, considerat apostat, dar cu o inimă plină de bunătate. După ce este prezentat falimentul preotului și al levitului, care deși cunoșteau Legea nu o împlineau, actul de bunătate al samariteanului îl plasează pe acesta în poziția unui împlinitor al Legii mai presus de ceilalți.

                Alunecarea spre o viață care să ne umple capul de informație ne paște pe fiecare, discuțiile de dragul dialogului au devenit interminabile și creștinismul vremurilor noastre are tot mai mulți ”avocați” care își etalează performanțele teoretice.

                Spațiile de socializare de multe ori devin un fel de ring unde experții se provoacă reciproc prin tematici interesante cu scopul de a provoca, mai puțin de a învăța. Deși cunoaștem tot mai mult, suntem în mod disproporționat și nejustificat, tot mai slabi în aplicarea adevărurilor în practica vieții zilnice. Uităm că spiritualitatea nu trebuie demonstrată papagalicește, ci reușind nonverbal să facem gesturi cu iz dumnezeiesc. Să vorbim mai puțin și să facem mai mult, să ne folosim timpul căutând oamenii căzuți sub loviturile Celui rău, lăsând la o parte vorbăria găunoasă și discuțiile contradictorii, născute din curiozitate, invidie, răutate sau mândrie.

                Isus ne-a arătat că Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu spiritual în care putem intra deja prin credința în Dumnezeu, în Fiul Său Isus Hristos, iar cea mai puternică dovadă că suntem în ea, este iubirea aproapelui.

                Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru Isus Hristos și pentru dragostea Sa perfectă, dovedită în practică!

                Mijlocește pentru a nu cădea în extrema oamenilor care doar vorbesc, ci fii omul care trăiește adevărul cu fapta!

                Pastor Daniel Lela

Share this…
    117 Views